„Pe acoperişuri, ai un sentiment de libertate absolută”, ne spune Kirill, suspendat de o mână, corpul său atârnând în neant.
Acesta urcă pe vârfurile zgârie-norilor din oraş, face filmuleţe şi postează imagini pe reţele de socializare. Prietenii lui nu îl înţeleg. Ei cred că îşi pierde timpul şi se întreabă dacă nu e „gol pe dinăuntru”.
Kirill pare calm, detaşat, ba chiar indiferent.
Oare răspunsurile la întrebările lui sunt scrise în stele?
Un scurtmetraj documentar regizat de Geoffrey Feinberg
Producători: Jelena Goldbach, Olga Korotkaya
Montaje: Amanda Laws, Dominika Michalowska
Muzică: Julian Brau, Lorenz Fischer, Claude Debussy
Gradaţia culorilor: Patrick DeVine
Subtitrare şi traducere: Ioana Simon, Georgiana Galeş
Interviu
Geoff Feinberg Regizor
“Mi-e frică de înălţimi, aşa că am fost imediat atras de privirea de un calm straniu din ochii lui Kirill în timp ce făcea aceste lucruri periculoase.”
- Povesteşte-ne despre tine, Geoffrey.
Sunt un cineast stabilit în SUA. De când mă ştiu, am fost mereu obsedat de filme! Am crescut în apropiere de Londra, Anglia, şi m-am mutat în SUA pentru a studia pentru o diplomă în arte liberale, cu accent pe film. După ce am studiat, am călătorit destul de mult, călătorind cu rucsacul în spate şi lucrând în ferme, care au devenit celelalte mari interese ale mele.
Documentarele sunt un mijloc excelent pentru a-ţi explora toate curiozităţile şi aşa am dat pentru prima dată peste „rooftopping” şi apoi, în cele din urmă, peste Kirill.
- Cum a început acest proiect?
Kirill postase online mai multe fotografii cu el, pe diferite acoperişuri din Moscova. Acestea începuseră să circule şi, imediat ce le-am văzut, m-au trecut toţi fiorii. Mi-e frică de înălţimi, aşa că am fost imediat atras de privirea de un calm straniu din ochii lui în timp ce făcea aceste lucruri periculoase.
Era un contrast bizar, de parcă ceea ce făcea nu era mare lucru. Am vrut să îl cunosc şi să văd ce se întâmplă în spatele acelor ochi. Fotografiile au devenit virale, aşa că le-am urmărit până la sursă şi, în cele din urmă, am intrat în legătură cu el. Am fost, de asemenea, foarte interesat de această subcultură rusă a roofingului.
“Există ceva enigmatic la Kirill. El se luptă pe plan intern, se testează şi se măsoară pe sine.”
- Cum l-aţi convins pe Kirill, ştiind că a fost filmat în timp ce comitea infracţiuni?
Nu a existat nevoia de convingere sau teamă de a intra în probleme serioase la Kirill sau la grupul său de prieteni care practică roofingul. Ceea ce fac ei este văzut ca o infracţiune destul de minoră, în funcţie de situaţie, aşa că m-am luat după ei în ceea ce priveşte dacă ar trebui să filmez sau nu.
Face parte din subcultura roofingului să cauţi o clădire pe care vrei să te urci în vârf şi apoi să găseşti o modalitate de a ajunge acolo prin orice mijloace. Uneori e simplu, urci câteva etaje de scări şi deschizi o uşă descuiată, alteori, este nevoie de alte mijloace.
Acoperişul este o ramificaţie a explorării urbane, în care Kirill şi grupul lui erau implicaţi, aşa că există o mentalitate similară de a merge şi de a explora locuri cu sau, cel mai adesea, fără permisiune. Dacă Kirill sau ceilalţi ar fi avut probleme cu faptul că am filmat anumite lucruri pe care nu doreau să le fie arătate, nu le-aş fi arătat.
- Multe dintre imaginile care arată situaţii periculoase au fost furnizate chiar de către cei care practică roofingul, dar simţiţi că v-aţi pus în pericol? Nu v-aţi temut că veţi fi arestat de poliţie?
Nu, m-am simţit în siguranţă alături de Kirill şi de grupul său de prieteni. Practicau roofingul de mult timp până când am venit eu să filmez, aşa că am avut sentimentul că mă aflu cu un grup experimentat. În afară de câteva situaţii dificile, nu a fost o problemă că am putea fi prinşi – oamenilor nu părea să le pese!
Principala preocupare pe care am avut-o a fost ca Kirill să nu se simtă presat să facă vreo „cascadorie”, cum ar fi să atârne de pe acoperişuri pentru mine, i-am spus clar acest lucru de la început. După cum spuneţi, imaginile din film în care apare făcând lucruri periculoase au fost filmate de el însuşi înainte de a-l cunoaşte. Interesul meu principal a fost să-l cunosc, nu să-l văd făcând aceste cascadorii pentru mine.
- Vorbiţi-ne despre filmări şi despre aspectele tehnice ale acestora.
Am păstrat totul într-un singur rucsac, pentru a fi discret. Am filmat cu o cameră DSLR şi am avut un aparat de înregistrare a sunetului separat ataşat pe suportul din partea de sus şi, uneori, împreună cu un microfon de tip shotgun. Am filmat aproape totul cu mâna, aşa că filmările au fost restrânse.
“Filmul rezonează cu evenimentele actuale.Există mari paralele cu ceea ce se întâmplă acum.”
- Personajul secundar în acest film este chiar Moscova. Kirill este interesat de arhitectură şi de istorie. Care este relaţia lui cu oraşul său?
Kirill îşi iubeşte oraşul, pare să cunoască fiecare colţişor al Moscovei şi toată frumuseţea sa ascunsă. Este un mod unic de a cunoaşte locul în care trăieşti, strecurându-te pe şantierele de construcţii, urcându-te pe macarale şi văzând ce clădiri noi se ridică, dar şi urcând pe clădirile extrem de vechi.
Am fost foarte inspirat de cât de mult îţi poţi însuşi un loc explorându-l cu adevărat în felul în care o fac el şi prietenii săi. Ştii că este un sentiment puternic să mergi în aceste locuri în care nu merg mulţi oameni. Să fii acolo sus, cu o privelişte spectaculoasă, unică, este un sentiment de libertate totală şi este destul de ameţitor. Cunoştea istoria tuturor locurilor în care am mers şi îmi povestea totul.
- Este destul de dificil să îl înţelegi pe Kirill. El critică indiferenţa societăţii, dar nici nu pare un activist. Nu face ceea ce face din motive politice. Acceptă criticile celorlalţi, dar pare şi el indiferent. S-ar putea să se înroleze în armată… sau poate că nu. Pare plin de contradicţii. Cum l-aţi descrie?
Aveţi dreptate. La momentul filmărilor, Kirill nu era un activist sau foarte motivat politic. După filmare, s-a dovedit că a scăpat de încorporare cu o scutire medicală.
Există ceva enigmatic la Kirill, el se luptă pe plan intern, se testează şi se autoevaluează. Cred că se afla la o adevărată răscruce de drumuri în timpul filmărilor. După ce a renunţat la o universitate bună şi la traiectoria de viaţă definită care venea cu ea, era confuz în ce direcţie să meargă. Adesea părea pierdut în gânduri şi încerca să se orienteze. În acest proces de descoperire pe sine, a părut că singurul lucru important pe care îl preţuieşte cu adevărat este libertatea de a explora şi de a vedea ce există pentru el. Acesta este motivul pentru care poate părea oarecum nedumerit. Este un tânăr de 19 ani care încearcă să găsească spaţiu pentru a-şi da seama ce îşi doreşte, dar armata şi recrutarea reprezintă un pericol real pentru el şi i-ar putea smulge această libertate în orice moment. Nu cred că este indiferent, există o mulţime de lupte care se duc în interior.
În ceea ce priveşte politica, acesta este un subiect delicat, pentru că, în mintea mea, chiar dacă nu este spus cu voce tare de cineva, personalitatea este politică, modul în care el alege să-şi trăiască viaţa – faptul că este pe acoperişuri, mentalitatea de a explora tot timpul, arată cât de deschis la lucruri şi de liber este. Pentru mine, acest lucru este politic, având în vedere opţiunile cu care s-a confruntat – armată sau universitate. El alege să îşi găsească propriul drum în afara acestora.
- Filmul dvs. a fost filmat în 2014 şi rezonează cu evenimentele actuale, deoarece lui Kirill îi era atunci teamă să plece la serviciul militar. În 2022, mii de tineri ruşi şi-au părăsit ţara pentru a evita să fie trimişi să lupte în Ucraina. Cum aţi analiza această paralelă?
Filmul rezonează cu evenimentele actuale, există mari paralele cu ceea ce se întâmplă acum. Filmul a fost filmat în 2014, imediat după ce Rusia a anexat Crimeea, ceea ce a fost foarte alarmant la acea vreme. Aşa că acest lucru era în aer în timp ce filmam. Un membru al grupului chiar practica roofingul la Kiev în timpul EuroMaidanului.
Faptul că Kirill a obţinut o scutire medicală din partea armatei a fost o mare uşurare. Am urmărit îndeaproape războiul şi mă simt îngrozitor pentru acei tineri care au fost răpiţi, înrolaţi şi aruncaţi brusc într-un război. Este o tragedie pentru Ucraina şi, de asemenea, pentru tinerii ruşi care privesc spre exterior.
Mai mulţi prieteni ai lui Kirill din comunitatea de roofing cu care am filmat au fugit recent din ţară în Turcia şi în alte locuri, de teamă că vor fi şi ei înrolaţi. Am ţinut legătura cu câţiva dintre ei şi a fost o decizie uriaşă pentru ei să plece brusc, abandonându-şi vieţile până când această debandadă se va încheia. A fost ca o bombă care a explodat în vieţile lor. Este o situaţie oribilă.
- Ce mai face Kirill?
Este bine. Ţinem legătura destul de des în aceste zile, mă informez cu el despre toate evenimentele care se întâmplă acum. Îşi găseşte de lucru făcând fotografii şi confecţionând mobilă. Este împotriva războiului şi când a izbucnit iniţial a ieşit în stradă şi a protestat şi a fost reţinut timp de 8 ore.
“SPUNE NU RĂZBOIULUI”
- Care sunt proiectele tale actuale?
Mă concentrez pe un proiect pe care îl editez, este un documentar de lung metraj la care lucrez de ceva vreme. Acesta ar trebui, sper, să fie terminat în curând!
- Aveţi vreun documentar scurt preferat din colecţia de filme 99?
Mi-a plăcut foarte mult „Connected„. Este un portret foarte drăguţ al unui cuplu de nevăzători care se deplasează pe pârtiile de schi din Polonia. Îmi place că totul se petrece într-o singură zi şi că, prin activitatea lor, îţi dai seama de profunzimea relaţiei lor. De asemenea, mi-a ridicat ritmul cardiac când, în cele din urmă, încep să schieze, wow! Te face să simţi visceral cum ar fi să faci asta fără să poţi vedea, cât de înfricoşător şi cât de uimitor ar fi.
De asemenea, „Tungrus” a fost foarte amuzant, am râs cu voce tare de multe ori! Tatăl, care voia să-şi reproducă amintirile din copilărie, a fost o persoană foarte ciudată şi amuzantă. Un personaj grozav. Dar realitatea de la sfârşit a fost atât de tristă şi, evident, te face să te gândeşti la relaţia ta cu ceea ce mănânci, o problemă masivă în lumea noastră şi un unghi foarte interesant în această privinţă. De asemenea, interviul cu regizorul acestui film este grozav, foarte recomandat!
- Un cuvânt despre 99 şi despre adaptarea filmului tău în mai multe limbi?
Este super că filmul este tradus în mai multe limbi! Această perspectivă că va deschide filmul către un public mai larg este foarte, foarte interesantă. Ce oportunitate incredibilă oferă 99 filmelor de pe site!
Filmul a existat doar în limba rusă cu subtitrare în engleză de foarte mult timp. De fapt, am trimis recent filmul unor noi prieteni care vorbesc doar italiană, aşa că faptul că acum pot viziona filmul şi îl pot înţelege este un mare cadou! Vă mulţumesc foarte mult!