Mark Goffeney împărtăşeşte mai mult decât muzică.
Chitaristul din San Diego are un talent unic, cântând ca nimeni altul, putem spune. Amuzant şi prietenos.
Nu trebuie să fiţi un fan de rock sau blues pentru a fi uimiţi de povestea lui despre „urmărirea unui vis fantezist”.
Un scurtmetraj documentar regizat de Ross Harris şi Stanley Gonzales
Subtitrare şi traducere: Maria Birgu, Julia Balla, Alina Boşca, Anda-Marina Pocşoară
Interviu
Stanley Gonzales Regizor
„Trebuie să-l filmăm pe tipul ăsta!Oamenii trebuie să îl cunoască!”
- Cum a început acest proiect?
Proiectul a început după ce am lansat documentarul „Drummer Wanted„, ce povesteşte parcursul lui Dean Zimmer, un toboşar cu dizabilităţi. Merg cu Dean la expoziţia NAMM în fiecare an, în numele muzicienilor cu probleme fizice şi mentale la nivel global, printr-un grup numit Cando Musos. Acolo l-am întâlnit pe Mark, care m-a uluit.
Am ştiut că e o vedetă rock după cum cânta la chitară, după îmbrăcăminte şi după modul în care domina sala. L-am sunat repede pe Ross şi i-am spus: „Trebuie să-l filmăm pe tipul ăsta! Oamenii trebuie să-l cunoască!”. La fel ca Dean, Mark îi inspiră pe mulţi. Până la urmă, acesta este motivul principal al filmărilor. Ross şi cu mine auzim des poveşti despre cum aceste videoclipuri au determinat oamenii din întreaga lume se gândească la ei şi la ce pot face.
- Cum a decurs producţia?
Am filmat în Santee şi San Diego, California, unde locuieşte Mark. A fost extrem de cald! Am filmat interviurile în casa lui, în sufragerie, unde era aparatul de aer condiţionat. Toate deplasările cu maşina şi cântatul pe străzi au avut loc noaptea, când erau 38°C şi simţeai că nu ai aer.
A trebuit să terminăm filmările în câteva zile din cauza bugetului redus şi a altor factori. Eu şi Ross am suportat toate cheltuielile producţiei, iar când va fi gata, le vom oferi tuturor celor prezenţi în ea drepturile de autor.
- Filmul dumneavoastră iese în evidenţă prin simplitatea sa. Este amuzant şi emoţionant, fără muzică adăugată, fără efecte video, filmări cu încetinitorul…
Mark este un orator excelent, dar când îl vezi în viaţa de zi cu zi cum cântă, cuvintele sunt de prisos. Filmul spune totul. Credem că ele vorbesc de la sine. Toţi avem idei preconcepute despre oameni, însă aceste filme ne schimbă perspectiva. Ne determină să reflectăm la ce credem despre alţii şi despre noi înşine.
- Mai vorbeşti cu Mark?
Ultima dată când am auzit de Mark, cânta cu o trupă numită MANA pe scenele mari. Când apărea el pe afiş, se vindeau toate biletele, iar publicul se ridica să-l aplaude. De asemenea, datorită acestui film, au fost invitaţi să apară într-o reclamă internaţională pentru Jocurile Olimpice din 2012, cu titlul „The SuperHumans”, filmată în Anglia. Înregistrările au fost făcute la studiourile Abbey Road, iar reclama a fost nemaipomenită. Şi vorbind despre asta, îmi dau seama că ar fi bine să îi dau un telefon lui Mark.
- Ne puteţi spune ceva despre 99 şi subtitrarea multilingvă a filmului?
Suntem foarte recunoscători pentru că 99 ne-a lansat pe plan internaţional. Datorită lor, acum suntem cunoscuţi în toată lumea.