Deghizat sub o nouă identitate (perucă asemenea unui nor din ciupercă, machiaj în tonuri de mov, rochie cu paiete). A conturat acest personaj pentru a lupta împotriva stigmatului asociat cu HIV; acesta fiind atât de puternic în Irlanda de Nord, încât a creat un alter-ego pentru a supravieţui.
Iată-l pe Cherrie Ontop!
„Cherrie” este un scurtmetraj, de zece minute, în care povesteşte cum s-a infectat cu virusul HIV, s-a lăsat pradă disperării şi totuşi a reuşit să se ridice din nou, în ciuda abuzurilor crunte din partea oamenilor din jurul său: ameninşări violente şi blestemuri.
O stea strălucitoare a scenei de travestiţi din Belfast, părinşii iubitori ai lui Matthew merg întotdeauna la spectacolul său de duminică, imediat după biserică.
Un scurtmetraj documentar realizat de Nicky Larkin
Fotografie: Jenny Atcheson
Montaj: Jules Lyndon
Sunet: Graeme Denny
A doua cameră: Gerard Donnelly
Producţie: Federica Cianetti, Patricia Moore
Design sonor: Terry Grew
Muzică adiţională: Tony Fitz
Mulţumiri: Northern Ireland Screen & Digital Arts Studios, Belfast
Traducere, subtitrare: Ana-Maria Zidaru, Ioana Chiribisan, Mălina Zaharia, Elena Buhalo
Interviu
Nicky Larkin Regizor
„Am vrut să filmez întregul proces al transformării, cu Matt/Cherrie în atenţia directă a spectatorului, ca şi cum s-ar privi în oglindă.”
- Ne poţi spune câte ceva despre tine?
Sunt un scriitor şi regizor din Birr, Irlanda, dar, în ultimii şapte ani, am trăit şi am lucrat în Belfast, Irlanda. Mi-am început cariera ca artist vizual, am studiat Arte Plastice la colegiul Galway and Chelsea din Londra, dar, pe parcursul anilor, am înclinat spre producţia de filme.
- De ce ai vrut să spui povestea lui Matthew?
Am fost interesat să fac un film despre HIV dat fiind modul radical în care s-au schimbat lucrurile în ceea ce priveşte avansurile medicale cu privire la tratament, dar şi modul în care acum putem trăi o viaţă sănătoasă şi satisfăcătoare.În zilele noastre, HIV nu mai este boala înspăimântătoare care era cândva, ci o condiţie care se poate vindeca. Dar chiar şi aşa, percepţia publicului încă este adânc înrădăcinată în trecut, în special în această zonă a lumii, astfel încât mai există stigmatizare faţă HIV. Când oamenii se gândesc la HIV, ei încă au în minte acele imagini sumbre din anii 80, dar, în realitate, lucrurile stau complet diferit. Aşa că am vrut să spun povestea asta.
Matt este singura persoană din Irlanda de Nord care este pozitiv HIV şi e deschisă cu privire la acest lucru, fapt care este incredibil de curajos. În plus, el este un interpret înnăscut aşă că ştiam că ar fi genial pentru acest film! Iar povestea lui este cu atât mai interesantă cu cât el vine dintr-un mediu religios şi – după cum ne spune chiar el în film – i s-a spus de către preot să stea pe ultima bancă în biserică şi s-a confruntat cu tot felul de prejudecăţi oribile pe parcursul adolescenţei. Dar, din fericire pentru el, părinţii săi, Kathy şi Terry sunt nişte persoane deosebite şi l-au susţinut cu adevărat, fiind alături de el la fiecare pas al acestei călătorii.
- Matthew devine Cherrie pe parcursul filmului, privind spectatorul în ochi. Ai vrut să filmezi un cadru foarte de aproape, făcându-ne să ne simţim fără scăpare. Care a fost intenţia ta?
Am vrut să filmez întregul proces de transformare, cu Matt/Cherrie care se uită direct la spectator, ca şi cum s-ar privi în oglindă. Jenny Atcheson, genialul nostru director de imagine, a montat o cameră EyeDirect pentru a-i permite lui Matt să se uite direct în obiectiv, dar aceasta acţionează ca o oglindă pentru ca el să-şi aplice machiajul. Astfel, el începe filmul ca Matt, iar la final devine Cherrie, în timp ce se uită direct la noi!
Am vrut să filmez în prim-plan momentul în care Cherrie îşi strigat acel abuz oribil către spectator. Toate aceste abuzuri sunt lucruri pe care Matt le-a experimentat chiar el, inclusiv trolling onlinw. Matt mi-a trimis capturi de ecran, iar eu am decis să le adaptez într-un scenariu pe care Cherrie să îl interpreteze în faţa camerei.
Cred că este foarte uşor să trimiţi insulte foarte urâte din spatele unui telefon, asemeni unui războinic al tastaturii. Dar când ai pe cineva chiar în faţa ta care împroaşcă aceleaşi cuvinte, este foarte puternic şi destul de deranjant. Şi cred că oamenii trebuie să realizeze că este acelaşi lucru, că acele cuvinte au acelaşi efect devastator asupra cuiva şi doar pentru că este online, nu înseamnă că este mai uşor de suportat. Oamenii trebuie să fie conştienţi de puterea cuvintelor lor, chiar dacă le scriu pe un telefon.
În ceea ce priveşte interviul cu părinţii săi, mi-am imaginat întotdeauna (şi am planificat) că mama lui Matt, Kathy, va fi intervievată, dar, după cum s-a dovedit, în ziua în care am fost programaţi să filmăm această scenă, ea nu a fost disponibilă. În schimb, l-am intervievat pe tatăl lui Matt, Terry, care nu vorbise niciodată despre diagnosticul lui Matt… şi, după cum puteţi vedea în film, el a fost vedeta, a fost genial! Astfel, în anul următor, când a venit vorba de filmarea documentarului nostru BBC despre povestea lui Matt, a existat o rivalitate foarte amuzantă între părinţii lui Matt cu privire la cine ar da cel mai bine pe ecran!
„Nu am altceva decât admiraţie pentru el. Nu a fost obligat să îşi împărtăşească povestea. Dar a făcut-o pentru a fi un far luminător pentru orice persoană în suferinţă.”
- Filmul tău a fost promovat din plin în cadrul festivalelor din întreaga lume. Acesta abordează o problemă locală, dar are un mesaj universal.
Filmul a fost rulat în locuri îndepărtate precum Coreea de Sud şi Brazilia şi e uimitor că oameni de peste tot pot relaţiona cu povestea lui Matt. Cred că e o situaţie specifică, dar şi o naraţiune familiară peste tot în lume, iar Matt este un băiat atât de cald şi de plăcut încât este foarte uşor să relaţionezi cu el, iar carisma sa trece dincolo de ecran.
Am fost pe deplin încântat să văd că filmul a fost atât de bine primit şi văzut în atât de multe ţări, la atâtea festivaluri diferite. Am ajuns să mergem şi noi la câteva festivaluri, cel mai important moment fiind acela când eu şi Cherrie am mers pe covorul roşu la Dinard.
- În cele din urmă căsătoriile între persoanele de acelaşi sex au fost legalizate în Irlanda de Nord pe 13 ianuarie 2020. Chiar încep lucrurile să se schimbe în bine?
Avem aici un partid politic numit DUP, care este un partid creştin conservator responsabil pentru o mulţime de retorici homofobe pline de ură şi, din păcate, face parte din guvernul de aici şi are multă putere şi influenţă. În mod ironic, ei sunt un partid unionist, deci doresc ca Irlanda de Nord să rămână parte a Regatului Unit, dar totuşi nu doresc aceleaşi legi ca şi restul Regatului Unit, atunci când vine vorba de egalitatea căsătoriei şi avort! Ei sunt aripa politică a secolului al XVI-lea!
Dar arta este un instrument puternic de protest. Există o trupă de teatru numită The Belfast Ensemble, Matt fiind unul dintre membrii de bază, care a făcut anul trecut o operă numită „Abomination”, de enigma care este Conor Mitchell, care a luat toate declaraţiile homofobe făcute de DUP şi le-a pus pe muzică, textual. Astfel, am avut această combinaţie de muzică foarte frumoasă, cu versuri foarte odioase, subliniind puterea limbajului atunci când este folosit iresponsabil de către politicieni.
Am realizat un documentar care urmăreşte crearea operei, de la primele zile de repetiţii într-o biserică din Belfast, până la spectacolele cu casa închisă de la Lyric Theatre. Spectacolul a primit o recenzie de 5 stele din partea cotidianului The Guardian şi a fost inclus de The Observer în „Top 10 Classical Music Performances of 2019”.
Dar în timpul procesului de filmare, cel mai uimitor lucru care s-a întâmplat din perspectiva unui regizor – complet întâmplător – a fost că legislaţia pentru egalitatea căsătoriei a devenit lege, la jumătatea procesului de repetiţii pentru operă, şi au avut loc proteste şi sărbători mari în faţa sediului guvernului, în Stormont. Aşadar, filmul documentează nu doar crearea operei, ci şi momentul istoric al schimbării în Irlanda de Nord. Și ca urmare a adoptării legii privind egalitatea căsătoriei, în momentul în care spectacolul a fost gata, a existat un adevărat sentiment de sărbătoare, de speranţă, deoarece lucrurile începeau să se schimbe în bine în Irlanda de Nord.
- Cum e Matthew azi?
A fost o perioadă grea pentru Cherrie Ontop, deoarece toate spectacolele ei de cabaret au fost anulate din cauza restricţiilor COVID. Matt este un cântăreţ şi interpret fantastic, atât în rolul săui, cât şi al lui Cherrie Ontop, şi are o rezidenţă săptămânală într-un club de cabaret din Belfast, dar, din păcate, se pare că va mai trece ceva timp până când vom fi din nou în măsură să avem spectacole live. Dar a fost ocupat cu alte activităţi cu ansamblul Belfast, am filmat câteva spectacole în timpul închiderii, care au fost transmise în direct.
Dar, în afară de acest fiasco COVID, el este foarte bine, e un adevărat model pentru o mulţime de oameni din Irlanda de Nord. Anul trecut am realizat un documentar BBC intitulat „Cherrie, Me & HIV”, aşa că povestea lui este foarte cunoscută în acest moment, mai mult ca niciodată.
Nu am decât admiraţie pentru el, nu era obligat să îşi împărtăşească povestea cu lumea, ar fi putut să o păstreze privată. Dar a făcut-o pentru a ajuta alţi oameni, pentru a fi o lumină strălucitoare pentru oricine altcineva care suferă, iar acest lucru a avut un cost pentru el. Există o mulţime de oameni foarte răi în lume şi, din păcate, toţi au telefoane.
- Ce ne spui despre 99 şi faptul că filmul tău a fost subtitrat în mai multe limbi?
Este într-adevăr o oportunitate extraordinară de a da o nouă viaţă filmului „Cherrie”. Festivalul nostru a fost limitat în cea mai mare parte la teritoriile vorbitoare de limbă engleză, aşa că 99 Media ne oferă o oportunitate fantastică de a răspândi mesajul lui Matt la oameni care altfel nu l-ar fi auzit.
Poate că cineva care chiar are nevoie să audă povestea lui Matt va ajunge să o vadă şi să găsească puţină speranţă, puţină lumină. Iar din punctul de vedere al unui regizor, este întotdeauna minunat să ai un public cât mai larg pentru munca ta, aşa că sunt absolut încântat că filmul a fost tradus în 11 limbi!